“Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă intinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării
Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul...”
Corneliu Coposu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu