Lebada

Doarme tainica grădină,
Și departe, -asemeni unei
Bărci de-argint rătăcitoare,
Dusă lin de unda mută,
Numai lebăda șe mișcă
În singurătatea lunei,
Singură purtînd solie
Dintr-o lume dispărută.

Mîndra apelor crăiasă
Lunecă-n mișcări încete,
Și vîslind la întîmplare,
Dată visurilor pradă,
Leagănă pe-oglinda apei
Basmul vechi al unei fete
De-mpărat, mireasă tristă
În vesmîntu-i de zăpadă.

Și cum își înclină gîtul
De omăt și trece printre
Umbrele de sălcii triste,
Ea visează-ntotdeauna
Că palatele-i de aur
Porțile-i deschid să intre
În iatacurile mîndre
Unde luminează luna...

Astfel toată noaptea-și poartă
Palida-i melancolie.
Lunecînd rătăcitoare,
Pradă visurilor dată...
Dorm palatele de aur
Scufundate pe vecie...
Tainic stuful doar suspină
Lînga țărm : „A fost odată...”

Stefan Octavian Iosif

In asteptarea zilelor cu soare

...lonely bird...

☀

reflexii...

Casuta roz

Marea mea iubire...marea...

La tarmul tau cu dragoste si flori,

Am rascolit nisipul uneori

Si-n scoici demult pustii ca-ntr-un caval...

Am deslusit suspinul uni val.

Acoperindu-mi pasii cu ai tai,

Am strabatut netulburate cai,

Ca sa ajung mereu la clipa cand...

Acelasi soare-ti rasarea in gand.

Vrajita mare,tu,frumoasa mea,

Oricat de blanda-ai fi...oricat de rea...

Mereu mi-astern spre tine pasii drepti,

Tu sti sa chemi,sa mangai,sa astepti...

Ca sa-mi doresc mai mult,ce s-ar putea ?

Vrajita mare,tu,frumoasa mea...

Note de primavara

Culori de dimineata

Vis vegetal

As vrea sa fiu copac

Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta,

Te-as auzi,

Si-n voie te-as privi intreaga zi

M-as apuca si iarna sa-nfloresc

Ca sa te bucuri !

Pasarile cele mai mandre ar face cuib pe creanga mea,

Iar noptile mi-ar da cercei de stele

Pe care,ca pe frunze ti le-as da.

Prin geamul larg deschis de-atatea ori

M-as apleca usoara sa-ti sarut

Cand parul ce pe frunte ti-a cazut,

Cand buzele cu buze moi de flori

Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere

Si foi de aur rosu prin odaie

Cu-a ramurilor tanara putere

Ti-as apara obloanele de ploaie.

Si cine stie,poate ca-ntr-o seara

De primavara, cand va fi si luna

Va trece prin gradina o zana buna

Facandu-ma femeie sa fiu iara.

Atuncea, spijinindu-mi de pervaz

Genunchiul ud de frunze si pamant,

Cu roua si cu luna pe obraz,

Eu ti-as sari in casa si senina,

UItand de-atata vreme sa vorbesc,

Cu cate-un cuib in fiecare mana,

As incepe sa zambesc.

Madga Isanos